Sindromul intestinului iritabil (SII) este una dintre cele mai frecvente tulburari intestinale si o consecinta a mai multor factori posibili, printre care stresul psihologic, infectiile gastro-intestinale, inflamatia la nivelul mucoasei intestinale, dezechilibrul sistemului imun, a statusului hormonal si a microbiomului intestinal, care pot interfera cu transmiterea mesajelor intre creier si intestin.
In prezent, exista numeroase teorii care isi propun sa explice simptomatologia din cadrul SII, insa este binecunoscuta teoria axei intestin – creier – sistem imun – microflora intestinala, precum si faptul ca, in urma interactiunii acestor componente, sunt eliberate peptide si alte substante neuroendocrine care genereaza evenimentele din cadrul SII. In plus, este binecunoscut faptul ca SII poate avea un debut post-episoade infectioase intestinale. Aceste episoade infectioase intestinale duc la persistenta inflamatiei de grad scazut la nivelul mucoasei colonice.
O alta teorie a tulburarilor functionale minore sustine faptul ca SII debuteaza pe fondul unei disbioze intestinale, iar modificarile calitative ale microbiomului intestinal pot duce la profliferarea speciilor bacteriene producatoare de gaz si acizi grasi cu lant scurt. De asemenea, poate fi perturbata motilitatea si chiar peristaltismul intestinal, prin afectarea transportului apei si a electrolitilor la nivel mucozal.
Criteriile Roma IV pentru sindrom de intestin iritabil constau in durerere abdominala recurenta (in medie cel putin o zi pe saptamana in ultimele 3 luni) asociata cu 2 sau mai multe din urmatoarele:
– Este legata de defecatie
– Asociata cu o modificare in frecventa scaunului
– Asociata cu o modificare in consistenta scaunului
– Simptomele sunt prezente de cel putin 6 luni
In plus, criteriile Roma IV isi propun sa elimine disjunctia intre functional (afectiune fara cauza anatomica sau fiziologica) si organic (afectiune cu modificari in structura sau functia unui organ), argumentand ca afectiunile interactiunii creier-intestin pot prezenta disfunctii imune la nivelul mucoasei sau anomalii ale microbiomului intestinal.
Aceasta afectiune se manifesta cu precadere in randul adolescentilor sau adultilor tineri, adepti ai stilului de viata dezordonat si are o frecventa de doua ori mai mare in cazul femeilor decat in cel al barbatilor.
Simptome:
Simptomele sindromului de intestin iritabil variaza de la caz la caz, insa au adesea la baza fie prezenta diareei, fie a constipatiei, completate de senzatia de balonare, borborisme (zgomotele produse la nivelul intestinului in timpul digestiei), disconfort abdominal, defecatie anormala care presupune efort, senzatie de urgenta sau de eliminare incompleta.
Diagnosticarea
Diagnosticarea sindromul de intestin iritabil se face doar de catre medic, in urma unui set de analize ce poate cuprinde ecografia sau colonoscopia.
Numai acestea pot stabili prezenta SII, in detrimentul bolilor de natura organica ale sistemului digestiv – colita, pancreatita, tulburarile de absorbtie.
Este important ca pacientii sa viziteze medicul inca de la primele simptome. Desi SII este o afectiune cronica, disciplina si suportul specialistilor cresc sansele mentinerii simptomelor sub control.
In plus, foarte importante raman preventia si depistarea timpurie a acestor tulburari functionale.
